sâmbătă, 13 octombrie 2018

Sa ne promovam OAMENII mari ai tarii

Sunt mandra ca am onoarea sa-l cunosc pe stra-stranepotul unuia dintre cei care a facut parte din Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, in 1918, si care a avut un cuvant de spus la Marea Unire.

Raul Jibotean a cautat in arhivele familiei, cat si in arhivele din Cugir si nu numai,  informatii cu privire la viata si activitatea stra-strabunicului sau, Gheorghe Jibotean.



Din fotografie, vedem un barbat darz, instarit  si muncitor (se pare ca detinea pamanturi multe care erau lucrate de catre oamenii din comuna Cugir), cu influenta in zona (la Adunarea de la Alba Iulia din 1918, a fost delegat sa participe alaturi de preotul Romul Crisan si invatatorul Traian Lupea, lesne de inteles ca delegatii erau cei mai de vaza oameni din fiecare judet ai Romaniei Mari), familist convins (trimite o carte postala din Razboi ...fara sa se planga ci ca sa le insenineze fetele copiilor, spunandu-le vorbe frumoase precum ca ii iubeste si ca le doreste sanatate si numai bine). Citind aceste randuri, ma intreb cati parinti scriu copiilor de la departare, acum, pe vreme de pace? 




Gheorghe Jibotean era un barbat calculat, serios si care stia sa lucreze cu oamenii:  tinea evidenta fiecarei munci si a fiecarei plati pe care trebuia sa o faca -  toate detaliile erau scrise intr-un caiet cu insemnari, document care poate fi consultat in arhiva personala a familiei. Intre 1910-1927 Gheorghe Jibotean a notat  orice informatie legata de pamanturi, munci, plati - un document de cercetare minutios despre randuielile de afaceri cu pamanturi din perioada respectiva.

In fotografia de mai jos il vedem alaturi de sotie si de copii, in port traditional romanesc. In spate se vede casa si gradina inverzita (probabil fotografia este dintr-o perioada de vara).


Las mai jos textul scris de catre Raul Jibotean, stra-stranepotul :) si incurajez si pe alti tineri sa cerceteze istoria si arhivele,  sa-si intrebe rudele, sa afle cine sunt si de unde vin, care este povestea familiei lor. Ca sa avem prezent si viitor, este necesar sa ne cunoastem trecutul. Bun, rau, este trecutul nostru si face parte din noi. Uitarea sau ignorarea trecutului ne va costa viitorul.

Gheorghe Jibotean
Gheorghe Jibotean a fost unul dintre cei 4 delegaţi din partea Cugirului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, alături de învăţătorul Traian Lupea și preotul Romul Crișan.
Gheorghe Jibotean s-a născut în anul 1868, timp în care Transilvania se afla sub influenţa maghiară, motiv pentru care numele său mai apare în acte ca Gyorgy/George Jibotean sau Sibotean (din cauza încercării de distrugere a identităţii poporului român din Ardeal).
S-a căsătorit cu Maria în 1893 și au avut împreună 7 copii: Dumitru, Traian, Ioan, Maria Cărpinișan, Brăiţa Câmpean și încă doi băieţi care au murit de tineri.
Acesta a lucrat la exploatarea de păduri din Cugir, Valeriu Herlea (Valeriu Herlea a fost notar și antreprenor cunoscut în comunitate). Gheorghe a fost un om înstărit, având multe pământuri care erau lucrate de oamenii din comună. Om calculat și ordonat, acesta își trecea într-un caiet toate activităţile agricole și gospodărești de-a lungul anului și toţi oamenii care lucrau pentru el sau la pădure, cu plata pentru fiecare în parte, precum și alte calcule sau cheltuieli. Caietul a fost păstrat până astăzi și conţine date din intervalul 1910 – 1927.
El a fost plecat în primul război mondial, de unde a trimis o fotografie prin care le-a scris copiiilor următoarele:
“Domnilor Jibotean Ionu, Traian și Dumitru,
Vă transmite tata numai bine la iubiţii mei copilași, la toţi 3 și să nu vă sfădiţi pentru Cîmpean bună dimineaţa.
Dragii tatii, iubiţii mei copilași să vă rânduie bunul Dumnezeu sănătate și bine. Vă salut pe toţi.
23 octombrie 1916”
Gheorghe a murit în 1932 (64 ani) într-un accident de muncă la pădure. A lăsat în urmă o familie mare, cunoscută în Cugir.


Raul George Jibotean (stră-strănepot)

vineri, 16 ianuarie 2015

Cum poti dona pentru docu-drama Herman



Dragilor, incetul cu incetul proiectul nostru se concretizeaza. As vrea sa  va multumesc voua, celor care, cu gand curat,  sprijiniti si incurajati initiativa noastra.  Sunteti OAMENI deosebiti, speciali inimii mele si echipei! Ma bucur ca exista si persoane ca voi: seriosi, demni, cu suflet sincer si de incredere. Este o binecuvatare sa va am alaturi, eu si echipa.

Noi am inceput treaba: suntem in etapa de dezvoltate (development). Urmeaza etapele de productie (production), post-productie (post production) si distributie (distribution).

Acum punem la punct treatment-ul, script-ul, casting-ul, platourile de filmare, costumele si decorul, echipamentul tehnic si rotunjirea echipei (mai avem inca nevoie de oameni), catering-ul, repetitiile, si cate si mai cate. Suntem tineri, credem in proiect, lucram cu daruire si pasiune. O sa ne iasa, veti vedea! La Gala,  primele randuri vor fi locuri special alocate voua, celor care ne sustineti si credeti in noi! Inseamna mult in ziua de astazi sa fii OM, sa fii serios si sa daruiesti cu inima deschisa. Asta facem noi, asta faceti voi, cei care ne iubiti si ne apreciati munca!

Mi s-a spus ca este greu sa ne gasiti, ca este greu sa aflati detaliile unde si cum puteti dona.
Campania noastra de pe IndiegoGo este pe sfarsite, insa o mai puteti accesa aici in cazul in care donati prin Pay Pal sau cu cartea de credit/debit.

Mai jos las detaliile bancare. Inca va puteti deduce impozitul pe profit din donatii, este un avantaj de ambele parti. In plus, am pregatit pachete foarte frumoase pentru donatori sau investitori: publicitate, implicare in organziare, participare pe platourile de filmare, rol ca extra in film, bilete la gala, invitatii la festivaluri de film si cate si mai cate.

In Romania nu exista politica aceasta de sprijinire prin donatii a productiilor de film. Romania este una dintre tarile cu cele mai putine realizari de film in EU, stiati? Nu mai pun ca prin arta vizuala tara noastra isi face cea mai buna reclama pozitiva - asadar,  de ce sa nu o sprijinim?

Acum, ca am intrat in UE, mai toate fondurile pentru producerea de film la care am fi putut apela, nu mai pot fi accesate. Pana in 2007 puteam accesa:  Hubert Bals Fund, Global Film Initiative , SEE Cinema Network si multe altele. Acum exista numai foindurile de la CNC (unde stiti si voi cat de greu se finanteaza ceva) si cele ale Uniunii Europene (pentru care trebuie sa fi avut deja filme produse, premii luate, etc.). Un debutant  fara rezerve financiare are sanse ZERO intr-o astfel de indusrtie.

Dar nu vreau sa plictisesc.
Las mai jos detaliile bancare.

 Cont in EURO:
1.  Denumire exacta a titularului cont (asa cum apare inscris) ASOCIATIA CONNECTIONS
2.  Numele bancii:  NEXTEBANK S.A. (fosta Romextera)
3.  Numele sucursalei SUCURSALA TRAIAN
4.   Adresa sucursalei si a bancii: BUCURESTI SECTOR 2
5.  Codul IBAN : RO76CRDZ056A008500481002
6.   Codul BIC (SWIFT):  CRDZROBU
Cont LEI:
1. Denumire exacta a titularului cont (asa cum apare inscris) ASOCIATIA CONNECTIONS
2. Numele bancii NEXTEBANK S.A. 
3. Numele sucursalei SUCURSALA TRAIAN
4. Adresa sucursalei si a bancii BUCURESTI SECTOR 2
5. Codul IBAN RO06CRDZ056A008500481001
6. Codul BIC (SWIFT)CRDZROBU
Cont GBP:
Codul IBAN RO49CRDZ056A008500481003
COD BIC CRDZROBU
Pagina de Facebook a filmului (unde gasiti detalii noi in fiecare zi) este aici. Va rog sa ne dati like, aprecierea voastra conteaza foarte mult pentru noi. 

Ne-ati cerut trailer. Un trailer se realizeaza dupa etapa de producere (dupa finalul filmarilor adica) si are menirea sa faca publicitate filmului (inainte de a intra in cinema sau pe alte platforme media).  Deocamdata avem pitch , prezentare si treatment. Acestea insa isi pastreaza confidentialitatea - filmele vin ca o surpriza, nu ca un eveniment asteptat.

Inca ceva: filmul este o docu-drama psihologica, nu un documentar.  Noi ne inspiram din realitatile trecutului, insa nu il reconstituim (partea de documentare a durat patru luni, timp in care am citit cartile publicate si materialele de arhiva ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc ).

Am scris in in engleza pentru vorbitorii de limba engleza  pe blogul meu

Va rog sa ne scrieti. Orice sfat sau sugestie face mult pentru noi.

Va las cateva link-uri cu articole in presa despre noi, despre film, despre ideea proiectului:

Mediafax
Blog de cinema
Andrei Dragos Preutescu
Cyberculture
Cinemarx
OrtodoxMd
Orange News
BitPress
b365 news
Emil Calinescu

miercuri, 17 decembrie 2014

Film artisitic: manipulare si tortura in comunism


Iata-ma-s cu filmul, in sfarsit!

Am ideea,  am tema, am scriptul, am echipa, am buna-vointa, am ambitie!
Avem talent, avem cunostinte temeinice, avem experienta!
Ne dorim vizibilitate, recunoastere, un lucru bine facut si mult succes!



Tu ai un rol foarte important aici!



Echipa tanara, pasionata de cinematografie si productie de film, te invitam sa ne incurajezi initiativa  cu o donatie  pentru realizarea proiectului nostru de suflet! (link aici )

Context:
Inspirându-se din viața unui celebru torționar al Regimului Comunist, "Herman" spune povestea Experimentului Pitești, una din cele mai negre file din istoria românilor.
Este povestea unui tânăr student legionar, frumos și strălucitor, pe care reeducarea socialistă îl transformă radical, în mai puțin de câțiva ani.
Manipulat de Siguranță, Herman imprimă teroare pură în inimile și mințile prizonierilor politici din închisorile comuniste, care îl evocă și astăzi ca pe un arhanghel al morții.
Însă Călăul din Pitești era deopotrivă și o victimă a manipulărilor Siguranței, a cărei specialitate consta în anularea identității individuale, spre o totală îmbrățișare a doctrinei Partidului.
Filmul propune o abordare originală și sinceră a celei mai controversate personalități din perioada tulbure a începuturilor regimului, când linia dintre prieteni și dușmani era imposibil de trasat cu precizie.

Echipa:
Alexandra Axinte – scenarista; absolventa UNATC, sectia film, scenaografie. Alexandra lucreaza ca freelancer in present.  A colaborat si scris scenarii  pentru companii ca HBO international, Kat Music, ProTv.
Cosmin Dumitrache – operator imagine; Cosmin a absolvit Jurnalismul la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Bucuresti (FJSC).  S-a specializat pe filmare/ editare si fotografie iar acum lucreaza ca dop-director of photography in  propria afacere
Stefan Sandulescu - editor  sunet si muzica; Stefan a absolvit Conservatorul si este pasionat de compozitie. In prezent face muzica originala peste tot in lume,  pentru filme si jocuri video. Este unul dintre cei trei compozitori ai Note in a Botle
Victoria Baltag -  producator si regizor; Victoria a absolvit un master in Film la universitatea din Birmingham, UK. In 2013 a luat premiul de popularitate oferit de LSE Research Festival, London, cu documentarul ‘Credinta si Foc’

Vrei sa te alaturi echipei? Scrie-ne pe adresa: Victoria_baltag@yahoo.com

Bugetul

Noi am estimat un buget minim de 33 000 de euro, dupa cum urmeaza:
Apasa aici : Indiegogo crowd funding

Ne vedem la filmari !

Un zambet aducator de succes mie si echipei mele!

:)





miercuri, 5 februarie 2014

Calatoreste in lumea teatrului



Cateodata calatoresti, vezi, explorezi, aduni impresii, imagini,  amintiri. Si nu vrei, sau nu simti nevoia sa le impartasesti. Mi-a fost greu sa ma apuc sa scriu din nou pe www.calatoriamea.blogspot.com .

Astazi am fost la teatru. Nu mai vazusem o piesa de teatru in Bucuresti de mai bine de un an. Uimitor, s-a infiintat un teatru pe strada Foisorului, nr.160. La cinci minute de mers pe jos de statia de metrou Timpuri Noi, regizorul Radu Popescu si-a deschis inima si sufletul pentru arta, punand la dispozitie propria-i casa pentru punerea in scena a pieselor.  Teatrul se numeste APROPO.


 Piesa este in sine o poveste simpla. Mara și Andrei se reintalnesc la cativa ani după ce au trăit o scurtă dar intensă poveste de dragoste in perioada studenției. Acum sunt doi oameni complet diferiti: Mara este o femeie de succes, cu o carieră într-o companie mare, in timp ce Andrei s-a transformat dintr-un Don Juan superficial într-o persoană singuratică, pasionat de alpinism si natura.






‘S-a furat mireasa’, (in regia lui Radu Popescu) este o poveste contemporana, pusa in scena intr-un mod inedit, simplu, direct.  O ora si 15 minute de poveste studenteasca , poate chiar parte din viata ta. Cu Camelia Pintilie, Andrei Huțuleac, Pavel Ulici. Unghiul de abordare  comico-tragic antreneaza   privitorul la participare si observatie contemplativa. Tema filozofico- psihologica (sentimentul de iubire)  lasa  o nota reflexiva si cere privitorului  o post meditatie a piesei in sine. Oare 10 minute de discutii dupa piesa ar fi fost o idee buna?



‘S-a furat mireasa’ a fost premiata cu Premiul de Dramaturgie al Revistei Yorick pe anul 2013, o piesa care merita vazuta.  In plus, cumparand un bilet, poti participa la tombola teatrului Apropo si castiga doua invitatii la film.

Calatoreste in lumea teatrului! Nu te vei plictisi niciodata!



luni, 24 decembrie 2012

Roma

 :)

Iata-ma-s si pe meleaguri italiene! Toate la timpul lor as zice: si clar ca a venit vremea pentru vechea si legendara capitala a Italiei!

Roma e mensa. Nu-ti ajunge o luna de zile sa vizitezi tot. E un oras in oras (daca mai pun si Vaticanul).
Pacat ca am stat atat de putin, dar musai vreau sa ma reintorc special pentru cumparaturi: au cele mai bune linii vestimentare si mai mult decat atat, au marimea mea! In Londra nu-mi gasesc niciodata imbracaminte (de incaltaminte nici ca mai vorbesc!) pe masura.



Nu o sa scriu despre ce monumente poti vizita la Roma. Ca le gasesti usor pe google, nu-i asa? O sa vorbesc despre ceea ce am vazut acolo, altceva decat impresionanta arhitectura romana! Asadar, Roma e plina de cladiri vechi, somptuoase, incomparabile cu nimic altceva. Roma e Roma! Strazile sunt inguste, mai toate au pavaj (in special in centru) si este farte greu pentru doamne sa mearga cu pantofi cu toc, hehe:)
Cu toate acestea, damele sunt foarte stilat imbracte, tinutele dand tonul in intreaga Europa!




Moda si mancarea stau aici cot la cot (desi in genere, mancarea nu e un prieten bun al modei). Nu degeaba se spune ca bucatele italiene sunt unele dintre cele mai bune din lume. Eu am mancat la IL Chianti, un restaurant traditional, placut si nu foarte scump, aflat in zona centrala a  Romei.





La capitolul cazare, Roma este un oras scump. Hotelul de patru stele la care am stat, Mozart , nu arata nicidecum ca un hotel de patru stele, insa probabil vechimea si locatia extra-centrala isi spune cuvantul.

Ma opresc aici si las pozele sa vorbeasca :) 










Mai ulte informatii si poze aici

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Ganduri in urma Universitatatii de Vara de la Ramnicu Sarat


Ramnicu Sarat

Paseam pentru prima data in oras. Sa nu fi fost Universitatea de Vara, probabil nu as fi pus Ramnicu Sarat pe lista de vizite prea curad. Trenul opreste si vad o gara mica, goala.

In drumul spre Pensiunea Ovidiu – locul unde am fost cazati -  privesc strazile cenusii, cu gropi, si casele frumos varuite, unele  in culori vii (portocaliu, verde deschis, etc.). Orasul este plin de case, una langa alta. Pana si primaria arata  tot ca o casa – un pic mai mare ce-i drept. In centru rasar strazile cu blocuri gri, saracacioase, neingrijite, construite in vremurile comunismului.
 
In ramnicu Sarat exista o inchisoare construita pe vremea Regelui Carol I al Romaniei. Era o inchisoare destinata pastrarii detinutilor nu mai mult de doi ani. Celulele sunt mici abia daca incape un pat pe lungime, iar pe latime nu depaseste un metru si ceva. Nu exista incalzire pe timp de iarna, nu exista alimentare cu apa.

 

Aici au fost inchisi detinutii politici din timpul Comunismului.

 

Inchisoarea de la Ramnicu Sarat este cunoscuta si sub numele de “Inchisoarea tacerii” deoarece aici detinutii politici nu aveau voie sa vorbeasca si de asemenea le era interzis sa li se vorbeasca. In celula mica, era inchisa cate o persoana. Trezit la 5, obligat sa seada 17 ore in aceeasi pozitie, cu o alimentatie zilnica sub 500 de calorii si o portie de bataie dupa micul dejun, omul incarcerat isi ducea drumul spre dezumanizare. Corneliu Coposu, dupa 17 ani de detentie, a uitat sa vorbeasca. Mama acestuia marturiseste cum fiul ei vazand o femeie pe strada si aratand cu degetul spre ea, nu mai stia sa spuna cuvantul “femeie”.

 

Cine erau acesti detinuti politici?  De ce anume se faceau vinovati ?

In perioada comunista inchisorile erau pline de intelectuali, oameni eruditi, scoliti, personae cu inalta capabilitate intelectuala, elita Romaniei. Membrii  fostului regim sau omeni care nu simpatizau cu actuala forma politica. Nevinovati.

Si cine erau gardienii si sefii inchisorilor?

Persoane fara cultura si educatie, care abia daca depaseau trei, patru clase primare (cu foarte putine exceptii). Oameni usor de manipulat. Oamni carora li se dadeau functii mari si salarii atragatoare. Si totusi..oameni care torturau oameni.

 

Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, mai bine de 80% dintre romani considera Comunismul un regim bun. Comunismul le oferea o locuinta, un loc de munca un rost bine definit. Conform teoriei, era sufficient sa fii destept si credincios partidului ca sa ajungi foarte” sus”. Partidul avea grija de toate.  Te trimitea la cursuri de specialitate (in special in zilele de Craciun si Paste), te recompensa pentru rezultatele bune la munca, oferea alocatii copiilor si mamelor acestora. Omul, ca individ, nu trebuia decat sa se supuna sistemului si toate mergeau bine.

Dar…

Nu aveai voie sa calatoresti in straianatate, nu aveai voie sa studiezi in strainatate si daca cumva te numarai printre putinii norocosi care totusi plecau, trebuia sa promiti ca nu vei divulga cele ce se intampla in tara. Nu aveai voie sa asculti Europa Libera. Gemina Nagat – seful directiei de investigatii din cadrul CNSAS spune ca erau urmariti de securitate pana si ascultatorii de muzica diferita de cea pe care regimul o promova. Si sa continui. Nu aveai voie sa scrii ceea ce vrei. Liviu Tofan scrie in cartea sa cum Ceausescu ordona uciderea a doi scriitori romani in Franta tocmai pentru ca l-au pus intr-o lumina nu tocmai bun a pe dictator. Nu aveai voia sa nu fii de accord cu politicile regimului. Nu aveai voie sa faci avort. Multe femei au murit provocandu-si singure avortul. Si vice-versa, daca depaseai 27 de ani, barbat sau fmeie, si nu aveai copii, plateau o taxa catre stat. Tinerii care proveneau din familii de aristocrati sau fosti suporteri ai regimului politic precedent nu puteau sa-si continue studiile universitare. Nu puteai studia doua facultati o data. Era practice imposibil. Cine ra prins, facea inchisoare. Foarte putini reuseau, de exemplu agentul serviciului de spoinaj roman -  Matei Pavel Haiducu - care  a studiat si ingineria la Universitatea Politehnica, sub o alta identitate.

Comunismul sustinea dependenta de partid. Daca erai devotat partidului, totul se  rezolva in favoarea ta. Astfel, primeai casa, loc de munca prin repartitie, vacante pe litoralul romanesc, etc. In general erau promovate cazurile de tineri din familii de muncitori sau agricultori clase sociale de mijloc, usor de manipulat. De fapt, aceasta era si clasa cea mai numeroasa. Nun e miram de ce astazi, trei din cinci romani nu stiu mare lucru despre crimele si torturile din vremea comunismului si chiar mai mult, gasesc regimul unul benefic societatii si “mai bun” decat vremurile actuale.  Personalitatea omului este diferita. Nu toata lumea are character independent si curaj sa-si ia in maini propiria viata. Pentru multi dintre noi, mai usor este sa fim obedienti si sa asteptam ce ni se ofera de-a gata. Astazi un student absolvent trimite sute de CV-uri la companii,  merge la zeci de interviuri si sustine un numar de cateva concursuri pana sa aiba norocul de a obtine o pozitie in campul muncii. In vremea comunismului, cei mai multi primeau loc de munca prin repartee. Fiecare student stia ca dupa studii va lucra undeva. Astazi nu ai nicio garantie. De asemenea, cei care au studiat in timpul regimului communist spun ca scoala era ceva serios si astazi studentii nu invata nici pe jumatate cat se invata atunci. Este4 vorba de fapt despre o invatare obligatorie, data. Astazi se pune accent mai mult pe autodidactism si selectie a informatiei. Studentul poate sa-si faca singur palmaresul academic. Dar mentalitatea ca “depindem” de stat si ca “el” ne calauzeste orice act intreprins persista. Mama mea la un moment dat mi-a spus: “vezi, cei de la Universitatea din Birmingham te-au trimis sa faci stagiu la Comisia Europeana, la noi nu te  mai trimite nimeni…”. Adevarul este ca nu ma trimisese cineva sa fac stagiu la CE, aplicasem singura, sustinusem un concurs, etc. Astazi nu trebuie sa te trimita nimeni nicaieri, ai libertatea sa-ti faci singur viata, fie ca este cu mult mai greu poate. Nu toata lumea are nevoie de libertate. Este si acesta un adevar. Sunt oameni carora le este mai bine sa li se spuna ce sa trebuie sa faca. Colegul meu de la Scoala de vara Ramnicu Sarat, Daniel, doctorand la University of Warwick, spune ca lui i-ar conveni mai mult sa ii stabilieasca cineva ce are de facut. Ca asa este temperamental sau. Si eu l-am inteles perfect cand mi-a zis.

 

Si sa revin la Comunism. Nu doar intelectualii si aristocratii au avut de suferit. Tranii si-au pierdut singura  lor avutie: pamantul si animalele. Azi il inteleg pe tata cand mi-a spus o data , in copilarie, ca nimic nu este al meu. In Comunism nu aveai nimic. In inchisori au stat si taranii care nu au vrut sa-si dea pamanturile. In inchisoarile comuniste au murit femei si barbati nevinovati. S-a dorit o stirbire a intelectualitatii. Poate si fiindca Stalin a fost respins de la Universitate. E doar o parere. Nu stim adevarul. Dar frustrarile intelectuale si invidia pentru cei mai buni inca persista. De multe ori am auzit ca “ nu am incredere in cei care au <prea multe studii>”. Adica de ce nu ai avea incredere? Te roade invidia, te doboara frustrarea ca altii pot?  Si tu, om cu “prea multe studii”, sa tii oare secret ca ai studiat mai mut decat altii? A ajuns o rusine sa spui ca ai invatat toata viata? Asa era si in timpul Comunismului, asa este si acum. Nicio diferenta. O lume predominant mediocra, frustrata, egoista si cu multe neajunsuri.

Cati dintre noi nu ne dam cu parerea de parca am si sti despre ce este vorba? Este atat de usor sa critici si sa-ti spui opiniile….de parca cineva chiar ti le-a cerut.

 

O sa inchei textul meu cu ceea ce stim ca se petrecea in inchisorile comuniste. Fiindca lumea trebuie sa stie.  Fiindca lumea nu trebuie sa lase sa se mai repete ce s-a intamplat acolo.  Trebuie sa stim. Oricat de ingrozitoare au fost acele momente.

 

La Pitesti erau adusi studentii. Cei mai buni studenti ai vremii. Unii studiau ilegal la doua facultati in acelasi timp. Multi nu aveau sentinta (din lipsa de probe) si erau inchisi “administrativ”.  La Pitesti se incerca acea dezumanizare numita “reeducare”. Occidentul nu a auzit de ceva mai crunt petrecut in vremea comunismului.

Asadar, tinerii erau inchisi intr-o celula unde se aflau deja alti studenti. Se imprieteneau, isi povesteau motivele pentru care fusesera retinuti, etc. Apoi, noii veniti erau pusi sa declare “tot” , adica ceeace inca nu declarasera. Daca intamplator uitau sa spuna ceva ce spusesera colegilor din celula, erau aspru batuti. Dup ace dadeau declaratiile, erau pusi din nou in celula cu vechii studenti aflati in detenta. La un semn dat de catre unul dintre “sefii” studentilor vechi, noii veniti erau loviti cu bate de chiar cei cu care se imprietennisera cand au fost adusi in celula.  Si dezumanizarea continua. Studentii religiosi erau pusi sa-si faca semnul crucii cu falusuri construite din sapun sau paine. Tinerii care aveau adanci credinte in familie, erau pusi sa declare ca au avut relatii sexuale cu mamele lor sau surorile lor; ori sa spuna ca tatal lor a avut relatii extraconjugale, etc. Unii scriau ca sa scape de tortura, altii refuzau si erau crancen batuti. De multe ori erau siliti sa-si beau urina si sa-si manance excrementele (separate, inainte de masa, sau amestecate in ciorba).  Majoritatea erau pusi sa inghita mancarea in bucati mari, fara sa o mestece, sau sa mestece mancare foarte fierbinte. Un student a fost pus sa stea zile in sir intr-un picior. A incercat sa se sinucida arancandu-se in ceaunul cu ciorba firbinte, dar a fost scos. Sistemul mediacal era practic inexistent, asa ca tanarul a rabdat durerea arsurilor fara prea mult tratament.  Si toate aceste torturi erau infaptuite de studentii din celula. Erau practice obligate sa-si loveasca si tortureze colegii, altfel primeau ei insisi lovituri. Mai multe detalii gasiti pe www.fenomenulpitesti.ro

 

vineri, 17 august 2012

Festivalul International de Film Istoric de la Rasnov


Si iata-ma-s pentru a doua oara in Rasnov la o a doua scoala de vara. De data aceasta in inima orasului si sus la Cetate. Nu mai vazusem centrul asezarii: cu primaria moderna, hotelul vechi de vis-à-vis, cinematograful si el innoit, Biserica Evanghelica cu orga si obiecte de port traditional sasesc la intrare, Casa de Cultura cu tavanul pictat…toate atent intretinute. Mi-a placut. Un oras mic, ingrijit, cu o istorie atat de veche (inca de pe vremea locuitorilor daci), cu oameni darzi si buni muncitori. In Rasnov locuiesc deopotriva romani, sasi, magiari, romi. De-a lungul istoriei, s-au dezvoltat mestesuguri in bresle ca: fabricarea sticlei, lemnaria, fabricarea prafului de pusca, agricultura, cresterea animalelor, etc. Comertul era si el dezvoltat si mai tarziu, turismul. Asadar, locuitorii Rasnovului aveau o viata prospera. In perioadele de rastriste, se refugiau in Cetate unde erau protejati de cotropitori. Cetatea medievala este si astazi diadema Rasnovului. Primarul si echipa pe care a format-o lupta pentru reabilitarea, restaurarea si pastrarea in bune conditii a monumentului. Ca o promovare a Catatii si a orasului, primaria Rasnov dezvolta o serie de proiecte culturale cum este de altfel si  Festivalul de Film Istoric. A patra editie vine si cu o  scoala de vara pe tema istorica. Suntem opt tineri acceptati in program, toti  pasionati de film si istorie.  Programul este divers si interesant.  Am aflat informatii despre istoria grecilor in Romania, despre istoria sasilor si a germanilor in tara noastra, despre evolutia romanului politist in lume si pe meleaguri natale.  Astazi am vazut un documentar despre istoria Rasnovului, pastrat in arhivele primariei. Mai mult decat atat, ni s-a vorbit despre perioada comunista si crimele comunismului in Romania, cat si despre asasinarea celor 11 evrei la Jocurile Olimpice din Munchen in 1972 ( unde invitat de seama a fost Ivan Patzaichin) . Am avut si alti invitati importnati care ne-au vorbit despre teme istorice. Prezint lista invitatilor si a temelor prezentate:1. Dr. Corneliu Pintilescu (cercetător acreditat la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii): Procesul ,,Biserica Neagră”
2. Robert Fürtös (muzeograf, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighetu-Marmaţiei): Făgăraş - Cetatea închisoare (1950-1960)
3. Nicolae Pepene (istoric, Directia de Cultura Râsnov): 1950: Comuna Râşnov devine oraş
4. Dr. Cosmin Budeancă (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc): Aspecte privind istoria comunităţilor germane din Transilvania în anii comunismului
5. Dr. Cosmin Budeancă (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc): Saşii din Râşnov între trecut şi prezent – workshop de istorie orală.
6. Dr. Andrada Fătu-Tutoveanu: Caricatura în presa democraţiei populare (1948 - 1950)
7. Dr. Daniel Nazare (Biblioteca Judeţeană Braşov): Configuraţia istorică şi bisericească a Braşovului
8. Dr. Georgeta Filitti: Relaţiile diplomatice româno-greceşti şi comunitatea grecească din România la începutul secolului XX
9. Drd. Bogdan-Alexandru Jitea (Institutul Român pentru Istorie Recentă) si Dumitru Lăcătusu (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), De la Burebista la Ceausescu – rolul filmului istoric în R.S.R, dezbatere pe marginea proiectiei documentarului Epopeea Natională Cinematografică.
10. Adrian Rusu, Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj, Cetatea Râşnov - avatarurile istoriei restaurărilor.
11. Daniela Dumbrava, Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, Nicolae Milescu - limnolog: descrierea lacului Baikal (1676)
12. Bogdan Hrib, editor si scriitor, 150 de ani de roman politist in Romania
13. Iosef Kovacs, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, Programul de inventariere a patrimoniului sasesc .


Au mai fost si alte teme desigur.


Referitor la programul de filme din cadrul festivalului, recomand cu caldura: California Dreamin’ (Regia Cristian Nemescu, Romania, 2007), Senna (documentar despre viata campionului de Formula 1 – Senna, sub regia lui Asif Kapadia), Regele de pe Insula Diavolului ( Regia: Marius Holst, Norvegia-Franta-Polonia,2010), Crulic, drumul spre dincolo (animatie - moartea romanului Crulic in inchisoarea poloneza – este acuzat de furt si fiind nevinovat, face greva foamei in inchisoare,  el contacteaza Ambasada Romaniei in Polonia, nimic nu se rezolva,  dupa 4 luni moare, inainte ca ancheta sa fie finalizata. Regia:Anca Damian, 2011).
Programul cu toate filmele il gasiti pe www.ffir.ro  
Cu ocazia Festivalului de Film Istoric, numeroase de alte activitati artistice au fost organizate. Intre ele, amintesc concertul de muzica anatoliana, medievala, araba si evreiasca.









Mai jos vezi noua partie din Rasnov, cea mai mare partie de biatlon din Sud-Estul Europei.